Atentie, cad frunze!


Am publicat astazi, in Obiectiv, un articol – o miniancheta despre poetii braileni care pupau in fund regimul comunist. Ma gindesc la el, la articolul asta, cu un soi de ciuda, fiindca, uite, mi-ar fi placut sa scriu altceva. Mi-ar fi placut sa am despre cine sa scriu asa cum a scris Gheo despre Emil Brumaru. Doar ca Braila e arida, si chiar daca ai aduce de altundeva un poet si l-ai infige in pamintul ei, cred ca s-ar usca. Marii scriitori ai Brailei au stralucit abia dupa ce au plecat din orasul asta care nici salcimi nu mai are. Panait Istrati, Mihail Sebastian s-ar fi ofilit, cred, de-ar fi ramas aici. Braila e un loc de care e placut doar sa-ti amintesti ori in care e placut sa revii, asa, vreo 2 zile, cit sa nu se sature prietenii de tine si nici tu de ei. Apoi sa pleci si sa scrii cu dor de ei si de orasul tau.

Comentarii

comentarii

+ There are no comments

Add yours